Sunt lucruri care dor mai mult decat orice suferinta intalnita in trecut...lucruri pe care nici cea mai performanta balanta nu le-ar putea cantari echitabil...sunt prinsa la mijloc intre durere si speranta, intre ce a fost si ce ar putea urma...
Refuz tot ce s-a spus pana acum, refuz sa ma resemnez si sa incerc sa privesc altfel...nu vreau sa privesc nimic altfel,nu am curajul sa o fac...
Il rog pe Dumnezeu in fiecare seara sa inteleaga ce ii spun...sa ma lase sa ma bucur cat mai mult de oamenii pe care ii am aproape...si sa nu tina neaparat sa imi ia ingerul de langa mine...am nevoie de ingerul meu...am nevoie de el multa vreme de acum incolo...
Vor fi momente in care va trebui sa fie langa mine...sa ma imbarbateze si sa il imbarbatez la randul meu....vor fi multe ocazii cand prezenta lui va fi necesara,pentru a-mi da incredere in mine,un sfat bun, o imbratisare si o bataie usoara pe spate cum numai el stie sa ofere...
Nu vreau sa ma gandesc in viitor...vreau doar sa fie totul bine si sa traim prezentul la intensitate maxima,sa nu ratez nicio clipa langa el,sa nu rateze nimic din viata mea...
Sunt tare,puternica si cu picioarele pe pamant 99% din timp...si asta pentru ca 99% stau in preajma lui si a familiei...insa acel 1% imi revine mie,in propria-mi intimitate,si singuratate...si atat de mult ma doboara "restul" asta...imi fuge pamantul de sub picioare,imi simt si cele mai sumbre ganduri apasand pe umerii mei,si nu stiu cum sa ajut..nu stiu cum sa vindec, nu stiu cum sa schimb totul...ma simt neputincioasa, ma simt inutila si ma doare cumplit...ma dor obrajii de atata efort depus pentru a zambi cand de fapt sufletul imi plange...
Doamne, te rog din nou...asculta-mi rugaciunile si lasa-mi ingerul langa mine! Pune-i aripile la pastrare pentru mai tarziu...cat mai tarziu...
