Inger ...ingerasul meu...

Sunt lucruri care dor mai mult decat orice suferinta intalnita in trecut...lucruri pe care nici cea mai performanta balanta nu le-ar putea cantari echitabil...sunt prinsa la mijloc intre durere si speranta, intre ce a fost si ce ar putea urma...
Refuz tot ce s-a spus pana acum, refuz sa ma resemnez si sa incerc sa privesc altfel...nu vreau sa privesc nimic altfel,nu am curajul sa o fac...
Il rog pe Dumnezeu in fiecare seara sa inteleaga ce ii spun...sa ma lase sa ma bucur cat mai mult de oamenii pe care ii am aproape...si sa nu tina neaparat sa imi ia ingerul de langa mine...am nevoie de ingerul meu...am nevoie de el multa vreme de acum incolo...
Vor fi momente in care va trebui sa fie langa mine...sa ma imbarbateze si sa il imbarbatez la randul meu....vor fi multe ocazii cand prezenta lui va fi necesara,pentru a-mi da incredere in mine,un sfat bun, o imbratisare si o bataie usoara pe spate cum numai el stie sa ofere...
Nu vreau sa ma gandesc in viitor...vreau doar sa fie totul bine si sa traim prezentul la intensitate maxima,sa nu ratez nicio clipa langa el,sa nu rateze nimic din viata mea...
Sunt tare,puternica si cu picioarele pe pamant 99% din timp...si asta pentru ca 99% stau in preajma lui si a familiei...insa acel 1% imi revine mie,in propria-mi intimitate,si singuratate...si atat de mult ma doboara "restul" asta...imi fuge pamantul de sub picioare,imi simt si cele mai sumbre ganduri apasand pe umerii mei,si nu stiu cum sa ajut..nu stiu cum sa vindec, nu stiu cum sa schimb totul...ma simt neputincioasa, ma simt inutila si ma doare cumplit...ma dor obrajii de atata efort depus pentru a zambi cand de fapt sufletul imi plange...
Doamne, te rog din nou...asculta-mi rugaciunile si lasa-mi ingerul langa mine! Pune-i aripile la pastrare pentru mai tarziu...cat mai tarziu...

Knock-knock!! It's...

I'm back...si vad ca a trecut o bucata buna de vreme de cand nu am mai reusit sa rup franturi din viata mea monotona, sa le transpun pe aici...Ca da..trebuie sa recunosc ca ma transform pe zi ce trece mai mult intr-o pensionara...Oricum, adresa actuala parca e situata intr-o sectie de geriatrie ... Casa-scoala-casa-scoala-casa-scoala...mai zic? Cam asta e ritualul zilnic al lui Goldfish :)
Insa...
Ciudat e cand se intoarce roata...cand lucruri pe care le considerai de mult inchise intr-o valiza a trecutului cumva se strecoara printre cusaturi...si reapar cand te astepti mai putin...
Cand nume, locuri, amintiri, si gesturi se intorc din trecut nu ca sa te bantuie, ci ca sa cerseasca din nou atentie, insa parca de data asta mai subtil, mai placut, mai galant si mai calculat...Si cel mai surprinzator e ca nu le refuz prezenta...nu prea stiu daca e doar orgoliu pur uman...sau daca intradevar, ceva, undeva, a ramas acolo de demult, mocnind intr-un colt ascuns...
Cert e ca imi place...ca cer mai mult...vreau mai mult...si totusi ofer foarte putin...ca deh, transformarea promisa de mult chiar s-a petrecut si nu prea pot sa ma mai eschivez ...poate ca nici nu vreau sa o fac si ca ma mandresc de realizarea mea...poate o sa ajung sa devin propria mea fana...(atunci o sa va rog din suflet sa ma imbracati frumos cu o camasa alba,cu maneci lungi...foooaaarte lungi...si sa ma lasati sa imi petrec un concediu prelungit si nelimitat intr-o camera capitonata).
Vad ca ti-am marcat putin existenta...ca mi-am lasat undeva acolo o amprenta vaga, de care chiar si eu uitasem de mult...m-ai reidentificat, iar acum te straduiesti sa imi intrii din nou in gratii, sa imi patrunzi pe sub piele subtil, gingas si copilaros, sa ma cunosti din nou "pentru prima oara" si sa ma lasi de data asta sa fiu EU...ceea ce tu nu stii insa, este ca EUL ala vechi e un capitol incheiat si ca acum ai de-a face cu o persoana cu totul si cu totul noua, ce-i drept...
Nu tu ai fost motivul, au avut altii "grija" de mine...Iti deschid acum o usa...dar exact ca pensionarele care imi sunt vecine...pun lantul pana vad cine esti de fapt...ca vizorul e cam aburit, si ma poate induce in eroare..I've learned my lesson...
Daca esti cine spui ca esti, poate iau lantul si pregatesc si o cafea la miezul noptii, in doua cani mari, sa ne afumam plamanii impreuna si...
...Si e tarziu, si imi e somn, si te las sa iti imaginezi ca sunt acolo...stiu ca iti place sa faci asta...
Noapte buna!

Cine?Cand?Unde?

Am vazut-o pentru prima data asa cum este ea...Am vazut-o de departe,am avut timp sa o analizez,sa o masor,sa ii observ miscarile si ezitarile...sa o vad increzatoare,si in acelasi timp,tematoare...Sa o vad cum priveste in juru-i cu suspiciune,si in acelasi timp sa filtreze tot printr-un suflet de copil...
Era acolo..in fata usii...o usa alba ,singura pe care o putea vedea...daca vroia sa intre sau sa iasa,numai pe acolo se putea...nu exista alta cale de a se eschiva...a stat cateva clipe bune...nu stia ce va fi dincolo de metalul ala urat al usii,iar teama o cuprindea din ce in ce mai mult,flashback-urile ii deveneau din ce in ce mai puternice si mai ascutite,suntele vocilor din trecut parca o asurzeau si isi ducea incet mana la ureche,sa nu dea de banuit cuiva care s-ar fi putut afla prin preajma...parca stia ca sunt acolo,parca stia ca voi nota fiecare miscare gresita pe care o face,insa in acelasi timp,ii voi admira fiecare gest cugetat ...ca ii voi puncta inclusiv gandurile si visele...
Avea sa treaca usa si asta ii crea o stare de disconfort psihic,de teama,un inceput de autoanaliza mai detaliata si nu reusea sa impinga usa suficient cat sa intre...
Se uita inauntru si nu zarea nimic...statea acolo,cu talpile goale si cand se pregatea sa faca un pas,ceva parea ca o retine...m-am dat si mai in spate,sa nu imi simta respiratia in ceafa,sa nu fiu eu motivul pentru care ezita atat de mult...si exact atunci parca s-a desprins si ea din locul in care statea,si a mai deschis putin usa...era intuneric bezna...era cald totusi...o caldura placuta si familiara...undeva in spatele camerei,se zareau niste licariri de lumina palida,o lumina ce abia mai reusea sa se mentina vie...i-am luat urma,si m-am strecurat in spatele ei,chiar inainte de a se inchide usa dupa ea...nu avea cum sa ma vada acolo...m-am dat in dreptul usii si am stat cuminte,asteptand o continuare...o puteam analiza dupa silueta,dupa umbre,o vedeam ca o stafie ce incerca sa gaseasca o modalitate de a face mai multa lumina...am putut vedea,din profil,ca mijea ochii,iar in acelasi timp inainta si mai mult spre luminile ce palpaiau...
A ajuns langa ele...erau destul de multe,nu am vrut sa o pierd din ochi numarandu-le,asa ca o vad apropiindu-se si mai mult de licaririle acelea mici...nu eram doar noi acolo...erau si alte siluete,in fata luminilor,iar ea,cuprinsa de un curaj ciudat,incepe si atinge conturul lor...le simtea hainele,le simtea mirosul,le verifica trasaturile chipului cu ajutorul degetelor...nu era deloc speriata...nu era deloc dezorientata...parca mai facuse asta in trecut,nu ii era nimic strain...trecea de la o silueta la alta...se misca incet,pasea cu grija,nu se putea observa nicio urma de ezitare in gesturile ei...revenea asupra lor pentru detalii,facea comparatii,si parca stateau acolo la licitatie...licitatie cu un singur cumparator,care isi permite luxul de a plati chiar si sume infime pentru un obiect de arta valoros...trebuia sa aleaga ce avea nevoie,trebuia sa aleaga ceea ce i-ar fi facut bine,ceea ce i-ar fi adus lumina,si adevar...am privit-o cum inchidea ochii,si cum incepuse sa se invarta in cerc,printre toate umbrele,ca un copil care incearca un joc nou...si canta...fredona o melodie fara sens,o improvizatie ce totusi era placuta auzului meu...
Cu ochii inchisi se opreste,pregatita sa indice o umbra,ce ar fi avut sa iasa la lumina,jucandu-se in aer cu degetul aratator in ritmul muzicii...si o face,spunand tare si raspicat "TU"...nu apuca sa faca un pas in fata,fiindca in momentul ala,preferand sa ma dau mai in spate,lovesc usa cu cotul.....
Se intoarce speriata,luminile se sting,iar usa se deschide ca si cand ar astepta ca musafirul nepoftit sa afle drumul spre iesire...
Nu mai stiu nimic de ea de atunci...

NU MAI VREAU....

1. Iarna...m-am saturat de atata zapada si de atata frig,asa cum m-am saturat sa imi fie lehamite sa ies din casa si sa stau in statiile de Ratb pana imi ingheata toate cele.
2. Examene...astept cu nerabdare data de 8,ca sa termin odata cu nebunia sesiunii.
3. Propuneri indecente din partea unor indivizi care au aere de Casanova..da,sunt multi,stiu!
4. Sa stau in casa si totusi sa tanjesc dupa momente de relaxare.
5. Sa merg pe strada si sa ma sufoc de atata gri si raceala.
6. Sa astept minuni care intarzie sa apara.
7. Sa ma chinui sa imi spal creierul de fiecare data cand sunt dezamagita.
8. Sa am de-a face cu oameni lipsiti chiar si de un dram de cultura si ceva imaginatie.
9. Sa fiu catalogata dupa alte specimene feminine.
10.Sa ma invart in cercuri unde singurele subiecte de discutie sunt alcoolul,sexul,petrecerile si unde motiv de lauda este indicele de alcool din sange.
11.Sa imi refuz mici placeri de dragul nimanui.
12.Sa fumez atat de mult.
13.Sa las sa treaca ceva timp fara sa fi citit o carte buna.
14.Sa ascult muzica de duzina pe posturile de "specialitate"
15.Sa imi neglijez studiile,pentru ca am facut cunostinta cu consecintele.
16.Sa trebuiasca sa urlu la soferi cu numere 69 XXX care nu au altceva mai bun de facut decat sa se uite dupa unele femei,si in acelasi timp sa loveasca altele...

Mai zic??

Mmmrrrrrrrr!!!

Ma simt obosita...fara putere...si cu o dorinta arzatoare de a lenevi 24/24...ma resimt dupa nopti nedormite si cafea la metru, vreau sa hibernez putin ca sa imi revin...dar din pacate mai am cateva zile de depasit, cu brio sper...
Din pacate aproape totul pana acum a fost un fiasco total...am reusit performanta de a-mi neglija prioritatile din pricina unei intamplari aiurea...sper doar sa ma pot redresa cat mai repede, sa ma ridic de tot si peste tot si sa ma impun din nou, Eu in Viata Mea...
Il am pe Bissou alaturi de mine si pentru asta ii sunt profund recunoscatoare acestei mici minuni care ma asteapta zilnic acasa, care ma face sa rad, care ma binedispune cand altii nu o fac, sau nu stiu sa o faca asa cum trebuie...
Merit ceva mai bun decat tot ce am avut pana acum, merit o viata frumoasa, prieteni adevarati, iubiri implinite si impartasite si timp alocat tuturor celor care ma vor aproape...
Am primit cel mai frumos cadou zilele astea...am primit sansa de a-mi vedea oameni apropiati mie, mai mult decat niste rude, si sansa de a vedea ceva nou...de a vedea Regatul , de a ma imprieteni cu regina :) si de a ma descotorosi de tot ce e negativ in viata mea la momentul asta...Mai am doua luni de asteptat pana atunci, timp in care imi voi stresa prietenii , carora le cer scuze inca de pe acum, insa nu cred ca am mai avut parte de o asemenea bucurie pana acum...sunt multe in 1:)))mai mult de 3 in 1:) Apropos...mi-e pofta...chiar acum imi pun niste apa la incalzit...
Sunt nebuna, statul in casa e daunator pentru mine:)) Nu am mai iesit decat in piata si putin la magazinul de vis-a-vis..incet incet ma transform intr-o pensionara garbovita si acra, si care deschide usa numai cu lantul pus:)))
At least I entertain myself...Reusesc si altii sa o faca...si chiar bine...insa I need more...24/7:)))
Nu stiu ce m-a apucat...cred ca ma duc sa imi pun si 50 de gin...tot de pofta...

Dreamy...Dreamy....

Iata-ma din nou pe plaiurile tehnologiei ... am lipsit ceva timp,pentru ca am astepat niste schimbari,care se pare ca incep sa isi faca simtita prezenta...vreau sa anunt oficial ca de mai bine de o saptamana nu mai sunt singura in casa, am o bijuterie de matza dornica sa ma faca sa ma simt bine mai presus de orice altceva...e langa mine,ma trezeste dimineata,ma adora,ma priveste recunoscatoare,ma scoate din minti atat de mult incat fara sa vreau ma bufneste rasul...este exact ceea ce aveam nevoie...de un suflet bun,sincer,inocent pe care sa il iubesc si sa il alint toata ziua...
Cu toate astea,asta nu exclude si my love life...fiindca incep sa imi permit a visa din nou la acea dragoste puternica, pe care o cunosti once in a lifetime, si care nu te va face niciodata sa versi o lacrima sarata...pentru ca cineva mi-a spus zilele astea o poveste,ce m-a facut sa reflectez asupra lacrimilor...se spune ca atunci cand plangi de suparare,de durere...lacrimile sunt acre,sarate,sau amare...insa lacrimile de fericire sunt dulci intotdeauna...poate ca acum imi doresc sa ajung sa le gust dulceata cat mai curand...poate vreau acum sa ma simt fericita si sa ma bucur de orice este in jurul meu...
Am invatat de mult sa am rabdare, sa imi astept rasplata care la un moment dat va veni exact pentru sufletul meu...o sa fiu cuminte si o sa astept minunea aceea, ziua in care voi spune din nou ca ma simt implinita,ca ma simt femeie,ca ma simt dorita...
da,inca visez la jumatatea perfecta, la sufletul pereche, la tot ce e mai bun si mai frumos pe lumea asta,la iubirea adevarata si pura,iubirea sincera si devotata, iubirea care te inalta si niciodata nu te va da jos de acolo de unde te-a ridicat...sentimentul curat care iti inunda sufletul,si care astupa orice rana,care vindeca orice cicatrice si care iti aduce acea sclipire in ochi vizibila tuturor...care iti aduce pe buze cele mai dulci si mai sfinte cuvinte,care iti face inima sa tresare la fiecare gest,la fiecare cuvant...la fiecare imbratisare...
Vreau sa regasesc emotiile primului sarut, primei atingeri pe mana,primei imbratisari mai patimase, primei nopti, primei declaratii si primului mesaj de dragoste dintr-un lung sir infinit...caut infinitul,caut fericirea,caut stabilitatea si bunatatea ... caut iluzia,si nu deziluzia,caut aprecierea si nu dezamagirea,caut devotamentul si nu curiozitatea, caut siguranta si nu incertitudinea, caut increderea si nu suspiciunea...
Sper ca intr-o bunza zi sa ma vedeti alta...mai frumoasa,mai fericita,mai implinita,mai feminina decat am fost vreodata...eu asa ma vreau..si nu ma vreau singura...ma vreau intre doua brate puternice,care sa imi ofere echilibrul,dragostea si siguranta de care am eu nevoie,de care are orice femeie nevoie,de un nou inceput si de un zero de la care sa pornesc increzatoare si neinfricata,curajoasa si sceptica in acelasi timp,pana cand sufletul meu va decide sa rupa barierele ...sa imi permit sa ies mai des din acvariu...si sa privesc langa mine a doua zi pieptul pe care voi fi dormit cu increderea ca nu va pleca de acolo niciodata...
Oriunde ai fi tu,suflete pereche,sa stii ca te astept aici,cuminte si rabdatoare...fiindca stiu ca la un moment dat,Dumnezeu mi te va scoate in cale...