Nici nu iti inchipui cat sunt de suparata pe tine. Nici nu iti dai seama cat de mult te urasc, tocmai pentru ca nu pot sa te urasc...Si nu am putut niciodata, nici macar atunci cand am fost la pamant, si abia puteam sa ma ridic.
Ultimele luni au fost un test pentru amandoi...Un test pe care eu l-am picat, pentru ca m-a luat prin surprindere, si unde din greseala am folosit cunostintele vechi. Comparand lucrarile noastre, tu ai scris altceva, in timp ce eu m-am agatat de ce stiam si de ce as fi vrut sa fie in continuare adevaruri de actualitate. Tu stiai de testul asta...si m-ai lasat sa ma framant cum nu o mai facusem de mult. Ai stiut ca dupa ce vei scrie, vei rasfoi din nou cea mai recenta materie, lasand undeva pe un raft cartea aia veche din care am invatat impreuna, si pe care o mai iei din cand in cand doar ca sa o stergi de praf. Suflii putin si pana acum credeam ca intradevar ai de gand sa o redeschizi, macar la cuprins, ca apoi sa citesti ce ti se pare mai captivant. De unde? Doar o asezi din nou la loc, ca apoi sa te agiti din nou pentru cea recenta.
Vezi tu, am senzatia ca treci prin aceleasi stari prin care am trecut si eu in urma cu ceva timp...Contrar aparentelor, nu eu am ales calea aia...ci pur si simplu am continuat ceea ce incepusei tu, pentru ca altfel m-as fi agatat aiurea intr-un joc de-a v-ati ascunselea fara rost. Fiindca in loc sa ne cautam reciproc...eu te cautam pe tine, si tu o cautai pe...ea. Si asa nu merge niciodata...nu merge, pentru ca "in doi" nu e loc de trei...
Si poate aici am gresit eu...ancorandu-ma intr-o chestie fara speranta, fara sens, probabil mintindu-ma singura ca nici pentru tine nu a fost doar "un moment", si alegand sa nu cred toate semnalele ca de fapt greseam. Poate am vrut sa gresesc, ca nu am mai gresit de mult...Pentru ca de mult nu mi-am mai permis mie insami sa fac greseli, ci am vrut sa fac totul ca la carte...
Facand totul cum trebuie, si trecand totul prin filtrul mintii, am devenit...seaca. Nu mai stiu ce sunt aia fluturi in stomac, nu mai stiu ce inseamna sa te bucuri de defectele cuiva...acum pur si simplu, cand descopar cuiva vreun defect, prefer sa fac un pas inapoi. Si culmea, le descopar chiar si dupa cinci minute de conversatie. Nu mai stiu cum e sa tresari cand auzi telefonul sunand, si au ajuns sa ma enerveze la culme momentele cand gandesc la fel ca altcineva.
POate de-aia mi-am permis sa gresesc in seara aia...si in cealalta...si in cealalta...Cu toate ca in subconstientul meu stiam ca asta ma va da peste cap...Dar am vrut sa simt din nou toate astea...Poti sa ma judeci? Iti spun eu : NU! Pentru ca si tu ai vrut acelasi lucru...Numai ca spre deosebire de mine, ai executat un exercitiu la paralele, pe cand barna mea era ataaat de ingusta. Eu nu am mai cazut de data asta...insa nu stiu cum s-a terminat, sau cum se va termina evolutia ta, sau mai precis, in ce directie vei face urmatorul salt. Ma framant pentru tine, imi fac griji, iti urmaresc miscarile si desi nici eu nu am foarte mult echilibru, incerc sa te sprijin, insa uneori ignori ce ti se striga de pe margine, si te rasucesti haotic in jurul unui lucru rupt si reparat doar in imaginatia ta. Sper totusi sa nu iti alunece mainile si sa ajungi pe saltea...
