Gonna shed my skin and walk away

Se apropie sarbatorile si deja mi-e groaza de cat de gol imi va fi sufletul...pustiu, trecut prin incercari peste incercari, udat la radacina de litri intregi de lacrimi si presarat cu suspine si un strop de suferinte, care mai de care mai aprige...Si culmea, nici macar udat asa, cu pasiune, nu a fost in stare sa lase vreun copac frumos, verde, semet sa creasca din el...dimpotriva, se creaza o gaura neagra, una care e dispusa sa se mareasca pe zi ce trece, si care sa inghita chiar sufletul, ca apoi sa nu mai existe nici macar o urma din ce a fost...O sa ramana blank inside, o sa raman doar cu amintirea datelor, a orelor, a zilelor...nicidecum nu mai vreau sentimente jucause, tresariri amoroase si fluturi in stomac...pentru ca toti fluturii mei au devenit niste molii ingrozitor de flamande...
Nu stiu nici daca va merita vreodata sa mai trec prin ce am trecut...sa mai doara vreodata ceva atat de mult...Si culmea,incep sa imi dau seama ca ma intareste in acelasi timp...ca toata nebunia asta si aglomeratia de trairi contradictorii imi da posibilitatea sa merg mai departe cu capul sus, sa ma ridic pe propriile-mi picioare si sa ma scutur de tot ce m-a rapus...de greutatea iubirii, si de praful durerii...Urmeaza o baie, urmeaza un ritual, un nou botez sufletesc, prin care o sa ma lepad de toate fantasmele trecutului, de toate lucrurile ce odata imi dadeau aripi, si care acum m-au trimis in cel mai crunt Iad...
Nu mai e mult...Si atunci o sa fie o petrecere grandioasa, cu felicitari, cu bucurii, cu veselie, si toate astea pentru mine...Va veni si dimineata in care ma voi trezi uimita de ceea ce am putut sa fac, uimita de nebunia si de curajul meu, de tot ce voi fi facut cu o zi in urma, cu o noapte in urma, si cand atunci cand voi deschide usa sa ies din casa, voi alege drumul potrivit...
Maine o voi deschide intradevar...si voi alege singurul drum pe care il stiu si l-am stiu vreodata...acela spre casa mea...adevarata mea casa, unde gasesc singurii oameni care ma iubesc neconditionat...
Macar voi profita de ocazie sa imi ocup altfel timpul...In familie a fost intotdeauna mai usor de indurat...voi face tot posibilul sa ma detasez de starea asta...sa ma bucur de timpul petrecut cu cei cu adevarat dragi, cu cainii mei, cu camera mea care m-a ferit de atatea atata timp si care inca mai are puterea sa imi ofere siguranta de altadata...