Cine?Cand?Unde?

Am vazut-o pentru prima data asa cum este ea...Am vazut-o de departe,am avut timp sa o analizez,sa o masor,sa ii observ miscarile si ezitarile...sa o vad increzatoare,si in acelasi timp,tematoare...Sa o vad cum priveste in juru-i cu suspiciune,si in acelasi timp sa filtreze tot printr-un suflet de copil...
Era acolo..in fata usii...o usa alba ,singura pe care o putea vedea...daca vroia sa intre sau sa iasa,numai pe acolo se putea...nu exista alta cale de a se eschiva...a stat cateva clipe bune...nu stia ce va fi dincolo de metalul ala urat al usii,iar teama o cuprindea din ce in ce mai mult,flashback-urile ii deveneau din ce in ce mai puternice si mai ascutite,suntele vocilor din trecut parca o asurzeau si isi ducea incet mana la ureche,sa nu dea de banuit cuiva care s-ar fi putut afla prin preajma...parca stia ca sunt acolo,parca stia ca voi nota fiecare miscare gresita pe care o face,insa in acelasi timp,ii voi admira fiecare gest cugetat ...ca ii voi puncta inclusiv gandurile si visele...
Avea sa treaca usa si asta ii crea o stare de disconfort psihic,de teama,un inceput de autoanaliza mai detaliata si nu reusea sa impinga usa suficient cat sa intre...
Se uita inauntru si nu zarea nimic...statea acolo,cu talpile goale si cand se pregatea sa faca un pas,ceva parea ca o retine...m-am dat si mai in spate,sa nu imi simta respiratia in ceafa,sa nu fiu eu motivul pentru care ezita atat de mult...si exact atunci parca s-a desprins si ea din locul in care statea,si a mai deschis putin usa...era intuneric bezna...era cald totusi...o caldura placuta si familiara...undeva in spatele camerei,se zareau niste licariri de lumina palida,o lumina ce abia mai reusea sa se mentina vie...i-am luat urma,si m-am strecurat in spatele ei,chiar inainte de a se inchide usa dupa ea...nu avea cum sa ma vada acolo...m-am dat in dreptul usii si am stat cuminte,asteptand o continuare...o puteam analiza dupa silueta,dupa umbre,o vedeam ca o stafie ce incerca sa gaseasca o modalitate de a face mai multa lumina...am putut vedea,din profil,ca mijea ochii,iar in acelasi timp inainta si mai mult spre luminile ce palpaiau...
A ajuns langa ele...erau destul de multe,nu am vrut sa o pierd din ochi numarandu-le,asa ca o vad apropiindu-se si mai mult de licaririle acelea mici...nu eram doar noi acolo...erau si alte siluete,in fata luminilor,iar ea,cuprinsa de un curaj ciudat,incepe si atinge conturul lor...le simtea hainele,le simtea mirosul,le verifica trasaturile chipului cu ajutorul degetelor...nu era deloc speriata...nu era deloc dezorientata...parca mai facuse asta in trecut,nu ii era nimic strain...trecea de la o silueta la alta...se misca incet,pasea cu grija,nu se putea observa nicio urma de ezitare in gesturile ei...revenea asupra lor pentru detalii,facea comparatii,si parca stateau acolo la licitatie...licitatie cu un singur cumparator,care isi permite luxul de a plati chiar si sume infime pentru un obiect de arta valoros...trebuia sa aleaga ce avea nevoie,trebuia sa aleaga ceea ce i-ar fi facut bine,ceea ce i-ar fi adus lumina,si adevar...am privit-o cum inchidea ochii,si cum incepuse sa se invarta in cerc,printre toate umbrele,ca un copil care incearca un joc nou...si canta...fredona o melodie fara sens,o improvizatie ce totusi era placuta auzului meu...
Cu ochii inchisi se opreste,pregatita sa indice o umbra,ce ar fi avut sa iasa la lumina,jucandu-se in aer cu degetul aratator in ritmul muzicii...si o face,spunand tare si raspicat "TU"...nu apuca sa faca un pas in fata,fiindca in momentul ala,preferand sa ma dau mai in spate,lovesc usa cu cotul.....
Se intoarce speriata,luminile se sting,iar usa se deschide ca si cand ar astepta ca musafirul nepoftit sa afle drumul spre iesire...
Nu mai stiu nimic de ea de atunci...